Bazele limbajului de programare C++

Instrucțiuni

Un program C++ este format dintr-un set de instrucțiuni. Fiecare instrucțiune efectuează o anumită acțiune. În C++, fiecare instrucțiune se termină cu un punct și virgulă (;). Acest simbol indică compilatorului sfârșitul instrucțiunii. De exemplu:

std::cout << "Hello World!";

Această linie afișează în consolă șirul "Hello World!", este o instrucțiune și, prin urmare, se termină cu punct și virgulă.

Un set de instrucțiuni poate forma un bloc de cod. Un bloc de cod este delimitat de acolade ({}), iar instrucțiunile se plasează între acolada deschisă și cea închisă:

{
    std::cout << "Hello World!";
    std::cout << "Bye World!";
}

În acest bloc de cod sunt două instrucțiuni care afișează anumite șiruri în consolă.

Funcția main

Fiecare program C++ trebuie să aibă cel puțin o funcție – funcția main(). Execuția aplicației începe exact de la această funcție. Numele main este fix și identic în toate programele C++.

Funcția este, de asemenea, un bloc de cod, deci corpul său este delimitat de acolade, între care se află instrucțiunile.

Iată funcția main folosită într-un prim program:

#include <iostream>               // includem fișierul de antet iostream

int main()                        // definim funcția main
{                                 // începutul funcției
    std::cout << "Hello World!"; // afișăm un șir în consolă
    return 0;                     // ieșim din funcție
}                                 // sfârșitul funcției

Definirea funcției main începe cu tipul de retur. Funcția main trebuie să returneze un număr, deci începe cu cuvântul-cheie int.

Urmează numele funcției, adică main. După nume, între paranteze, vine lista de parametri. În acest caz, funcția main nu are parametri, așa că sunt doar paranteze goale. Există însă și alte variante ale funcției main, care folosesc parametri, cum ar fi:

int main (int argc, char *argv[]) 
{

}

După lista de parametri urmează blocul de cod care conține instrucțiunile executate de funcție.

La finalul funcției avem instrucțiunea return:

return 0;

Această instrucțiune finalizează execuția funcției, transferând controlul înapoi acolo de unde a fost apelată. În cazul funcției main, controlul revine sistemului de operare.

Valoarea 0 indică sistemului de operare că execuția funcției s-a terminat cu succes, fără erori.

Trebuie menționat că în funcția main putem omite instrucțiunea return 0; :

#include <iostream>

int main()
{
    std::cout << "Hello FABRICADECODURI.COM!";
}

Directive ale preprocesorului

În exemplul de mai sus se afișează un șir în consolă, dar pentru a putea folosi consola este necesar să includem biblioteca iostream la începutul fișierului sursă, cu ajutorul directivei #include.

#include <iostream> // includem biblioteca iostream

Directiva #include este o directivă a preprocesorului. Fiecare directivă a preprocesorului se scrie pe o linie separată și, spre deosebire de instrucțiunile obișnuite din C++, nu se termină cu punct și virgulă (;). În schimb, sfârșitul unei directive este indicat prin trecerea la o linie nouă. Directiva trebuie să înceapă cu simbolul diez (#). Directiva include specifică ce fișiere sau biblioteci trebuie incluse în cod.

Comentarii

Codul sursă poate conține comentarii. Comentariile ajută la înțelegerea programului și a funcționalităților sale. La compilare, comentariile sunt ignorate și nu afectează comportamentul sau dimensiunea aplicației.

În C++ există două tipuri de comentarii:

• Comentariu pe o singură linie – se scrie după două slashuri //:

#include <iostream>               // includem biblioteca iostream

int main()                        // definim funcția main
{                                 // începutul funcției
    std::cout << "Hello World!"; // afișăm un șir în consolă
    return 0;                     // ieșim din funcție
}                                 // sfârșitul funcție

• Comentariu pe mai multe linii – este încadrat între /* și */ și poate acoperi mai multe linii:

#include <iostream>
/*
    Definirea funcției Main
    Afișează în consolă șirul Hello World!
*/
int main()
{
    std::cout << "Hello World!"; // afișarea șirului în consolă
    return 0;
}

Compilarea

Crearea unui fișier executabil din codul sursă C++ se face, în general, în trei etape:

• Preprocesarea – preprocesorul interpretează directivele precum #include
• Compilarea – compilatorul procesează fiecare fișier sursă și creează un fișier obiect cu cod mașină. Dacă programul are mai multe fișiere sursă, se creează câte un fișier obiect pentru fiecare.
• Linkarea (compunerea) – linkerul reunește toate fișierele obiect într-un singur program executabil. Acest proces se numește linkare

De exemplu, dacă avem codul sursă în trei fișiere .cpp, compilarea și linkarea se vor face în mod corespunzător fiecărui fișier, iar rezultatul va fi un singur fișier executabil.